Mulți ar putea crede că acest roman este vorba de femeia fatală, care îți intră sub piele și te subjugă fără prea mari probleme dar de fapt este vorba de femeia ideală, ideală adică are niște idealuri pentru care să lupte. Și este o femeie care nu poate fi ignorată, te cucerește fără să aștepți.
Și dacă toate acestea s-ar petrece în realitate atunci fiți sigur că ar fi fost de prisos să scriu acest roman. Pentru că în lumea reală, lucrurile stau mult mai predictibile. În lumea reală, societatea este ceea ce dictează totul în materie de personalitate a sexelor. Nu există personalitate în adevăratul sens al cuvântului. Exista impresia unei personalități care răsare din lumea coruptă în care ne pierdem viața. Și nimic nu ne poate scăpa de noi înșine, nimic nu este suficient. De ce oare? Nu este obligația mea să vă răspund la această întrebare. Dar știu că ați vrea să știți. Și eu aș vrea să știu. De aceea și am scris această proză. Pentru că undeva la nivel rațional sau cognitiv trebuie să existe această ființă care ne face să tresărim din visul în care noi îl numim "A fi" și să ne spună că trăim un vis, o vrăjeală de simțuri și rațiuni care sunt prea lungi ca să le dăm de capăt.